Principiul de funcționare al unui motor de pornire auto este, în esență, un proces de conversie a energiei-bazat pe Legea lui Ampère-pe care l-am întâlnit pentru prima dată în fizica de liceu: mai exact, fenomenul în care un conductor care poartă curent-experimentează o forță atunci când este plasat într-un câmp magnetic. Motorul cuprinde componente esențiale, cum ar fi o armătură, comutator, poli magnetici, perii, rulmenți și o carcasă.
Înainte ca un motor să poată funcționa cu putere proprie, acesta trebuie pus în rotație de o forță externă. Procesul prin care un motor trece de la o stare staționară la o funcționare auto--susținută-facilitată de această forță externă-este cunoscut sub numele de pornire a motorului. Cele mai comune trei metode de pornire a unui motor sunt pornirea manuală, pornirea motorului auxiliar pe benzină și pornirea electrică. Pornirea manuală, care folosește fie o frânghie de tragere-sau o manivelă, este simplă, dar incomod; în plus, datorită cerințelor sale mari de efort fizic, este potrivit numai pentru motoarele de-putere redusă și este păstrat în unele vehicule doar ca metodă de rezervă. Pornirea motorului auxiliar pe benzină este utilizată în principal pentru motoarele diesel de-putere mare. Pornirea electrică, pe de altă parte, oferă ușurință în operare, capacitate de pornire rapidă, capacitatea de încercări repetate de pornire și potențialul de control de la distanță; în consecință, a fost adoptat pe scară largă în automobilele moderne.
